Am fost la săniat. Sau săniuş? Ne-am dat cu sania. Mă rog, am stat pe sanie şi tati/mami au tras precum renii, pe rând. Prin zăpadă măricică, dar pe vreme frumoasă. Şi am fost şi am văzut iezi şi miei. Miiiiiici, mici de tot, de vreo 2 ore unii din ei. care au behăit subţirel şi au venit curioşi să mă roadă de cizmuliţele cele galbene. Nu, stai, ăia erau iezii, care mi-au ros şireturile de la cizmuliţele galbene. Probabil pentru că aveau o bilă în vârf. Şi apoi am fpst la miei. Dar până la miei am trecut pe la oi. Care au venit toate, buluc, să-mi mănânce cizmele cele galbene. Cizmele, nu şireturile. Chestie de gust, de, oile nu sunt capre. A, şi poate şi pentru că baciu' dă ştiuleţi de porumb la oi.
Dar apoi am fost cu sania. Teribil de mult mi-a plăcut, mai ales că toată - dar TOATĂ - repriza de săniat am stat cu o minge, lui Rozi, în braţe. Dar a fost interesant, am cerut în repetate rânduri să-mi fie prezentate utilajele de deszăpezire pe toate părţile. Şiiii m-am dus să mă joc cu "iepusii", motiv pentru tati să se arunce în zăpadă. Doar aşa, pentru că avea un metru înalţime şi pentru că prea era imaculată, fără nici o urmă de la nimeni în ea.
Şi apoi am făcut muci şi febră şi am fost consemnat la domiciliu de tantiile de la grădiniţă. Eu şi încă o ciurdă de copii, care erau frumos aliniaţi la cabinetul medical, ei pe dinăuntru, părinţii pe dinafară, fiecare aştepta să-şi ia pachetu' în primire şi să meargă la doctor, pentru prescripţie de medicamente antitermice. Ceea ce am făcut şi eu, motiv pentru încă o repriză de jucat cu maşinile din cabinetul pediatrului. Care mi-a prescris şi mie Panadol şi Nurofen şi Ibalgin. Am luat, cât mi-a dat mami. Şi azi am rămas acasă, aşadar. EU CU TATI. Singuri. A fost de vis: Thomas, Chuggington, un robot, desenat pe uşi şi mese, făcut scandal - puţin - şi împrăştiat jucării. Mâncat, jucat, râs cu tati. Dormit după masă, tot cu tati. Şi, bineînţeles şi inevitabil, tati a uitat să-mi dea medicamentu'. Dă-l încolo, oricum era roz de fete şi n-vea nici roţi sau ceva atrăgător. Şi mai e şi lipicios, pe deasupra. Oricum, ca să mă revanşez, mi-am şters singur ochelarii. asta după ce am testat limitele mecanice ale deformării elastice a aliajului de titan din care sunt făcute braţele ramelor. Şi după ce am dat cu ochelarii de pământ, doar aşa, pentru că sunt de plastic durificat lentilele. Şi CE, că nu s-a spart peretele... plastic durificat, pe naiba! Data viitoare, o să încerc cu ceva mai solid. Eventual, calculatoru' lu' tati.
Spor la treabă, mă duc să mă cert cu mami/tati , că încearcă să-mi scoată mucii cu o pompiţă îngrozitoare, cu şase capete, fiecare dotat cu propriul cazan de flăcări şi o baterie de rachete SCUD, fiecare dotată cu un rând de drujbe fioroase, cu motoare V8 şi cu câte o freză de dentist în vârf. Ca să nu mai zic că nici nu-mi place de pompa aia...
Pentru azi.
-
Când suntem mici, avem convingerea că toate lucrurile minunate din viaţă la
care nu avem acces ţin strict de vârstă. Că, imediat ce vom deveni "oameni
m...
Cu 3 zile în urmă

0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu